Într-o iesle cu doi prunci!

Era o dată-ntr-o căsută
De copilasi orfani,
Un băietel mai mititel
Ce se numea Ivan

Cel mai micut dintre copii
Nu pricepea prea tare
Venise un pastor mai milos
Cu o colindă si o cuvântare

Si spuse el cu lacrimi
Ce ochii-i împânzea
Despre un Prunc preasfânt
Ce-n lume se arăta

Iar mai târziu cu toti cântară
Cu lacrimi de recunostintă
Povestea Pruncului din grajd
Ce răscoli a lor fiintă

Ivan cu mână de copil
O iesle desenase
Doi prunci cu ochi de stele
În iesle-i îndesase

Atuncea pastoru-ntrebă
Ivan, eu am o întrebare
Cum de ai înteles gresit
Că ieslea-i asa mare

Ca-ai îndesat în ea mai mult
Decât ti-am povestit
Că doar un Prunc atunci din cer,
În lume a venit

Ivan gândi o clipa
Si-apoi spuse umil
Da pastore dar vreau să sti
Că si eu sunt doar un copil

Si m-am gândit că-I singurel
Pruncuțul minunat
Că-i frig, si-am vrut să-I tin de cald
Si-n iesle m-am culcat

Si eu si El suntem micuti
E frig, si suntem goi,
Si atunci L-am auzit spunând:
-Hai vino si tu aici. . că este loc pentru
                                   amândoi. Amin!